Primul sărut

      Miles Davis - Blue In Green

*Prezența Diavolului*
        continuarea după *Dimineața la prânz*

      Inima părea să cedeze. Pulsa sângele atât de rapid, încât simțeam că aerul pe care îl inspiram nu era destul. Buza inferioară mă durea, deoarece dinții apăsau puternic pe carnea caldă. Simțeam cum fluturii se înmulțeau pe moment ce trecea. Zâmbetul tatuat pe buzele tale rozalii trimitea un val puternic de căldura ce îmi explora corpul. Citeam perfecțiunea în ochii tăi superbi. O stare euforică mă cuprinse când degetele tale se împletiseră cu ale mele. Mă scufundam în canapeaua albă ce lenevea în mijlocul camerei. Puțin îmi păsa de tunetele ce zguduiau pământul. Casa îmbrăcat în culori calde părea atât de plin odată cu venirea ta. Sentimentul profund de pierdere îmi luase sufletul în mâini. Expirând silențios, am părăsit camera cu tragere de inimă, încă simțind căldura corpului tău.
      Un ceai avea să mă liniștească. Am așezat cana aurie pe blatul rece, apa am lăsat-o să curgă în ibricul nou-nouț și apoi m-am întins după zahărul ce poposea în dulapul de deasupra capului meu. Ți-am simțit mâinile strecurându-se pe lângă corpul meu. Îmbrățișarea ta mă lăsă fără aer. Muzica de pe fundal nu ajuta cu nimic atmosfera din cameră. Mirosul tău mă lăsă fără cuvinte, nereușind să pronunț nimic.
       Atunci când m-ai întors cu fața spre tine, simțeam că totul în mine avea să sară în bucăți. Pe podeaua netedă inima se învârtea înnebunită, cerând viață. Privirea îmi era ațintită către puloverul tău gri. Încercam să îmi umplu mintea cu numărul firelor pe care apucam să le număr. Mâna ta dreaptă mi-a împins bărbia în sus, obligându-mă să te privesc. Să sufăr datorită perfecțiunii ce stătea în fața mea. Când ți-am simțit sărutul tandru știam că nu mă mai puteam întoarce. Odată buzele noastre despărțite, te-am auzit șoptind:
       - Dulce victorie!
       Am lăsat un chicot să evadeze după care mi-am ațintit privirea către tine. Tensiunea era mult prea puternică. Doream să se mărească, dar drăcovenia de ibric stricase tot, cu un șuierat zgomotos. Am vrut să iau mânerul ibricului , dar brațele tale lungi au ajuns la el cu mult înaintea mea. Ai turnat apa în cană fără a te mișca din fața mea. Aroma de mentă umplu camera odată cu deschiderea pungii de hârtie. Am auzit zahărul căzând pe fundul cănii, apoi apa .
      - Mulțumesc. Și cu o mișcare rapidă, ți-am prins buzele între ale mele.
      - Orice pentru tine, a răspuns după câteva secunde.
      Mi-am luat cana fierbinte și m-am așezat lângă tine pe canapea . Deasemenea am realizat că nu ceaiul m-a liniștit, ci prezența ta, în imensa și vechea casa aflată la marginea pădurii.