46 de zile
Strigăte, durere, exasperare. Pereții tremurau datorita pumnilor pe care îi încasau. Geamurile stăteau să sară, podeaua era găurită, iar corpurile încă neobosite. Doar țipau unul la altul. Fără sens, fără sfârșit, plini de sentimente. De dorință nestăpânită.
Nu gândeau ce spuneau. Se iubeau frățește, se iubeau mult. Dar gândurile lor egoiste îi despărțeau, îi secau de puteri. Se abțineau să comenteze, dar până când soarele să asfințească, începea zgomotul. Nimic nu îi făcea să renunțe. Încăpățânarea rămânea mereu prinsă între degetele lor împletite. Era straniu cum două persoane atât de dulci, inocente și inteligente puteau fi roase de egoism pana în adâncul oaselor. Mereu era ceva de spus, poate de multe ori fără sens, dar nu rămâneau niciodată fără replici strategice, ajutați de punctele lor sensibile. Ei.
Într-un final, îi puteai găsi îmbrățișați, plângând silențios, pe ce mai rămăsese din podea. Dormeau rar. Petele vineții de sub ochii lor le mâncau pielea. După ore petrecute mereu în întunericul nopții, sub cerul negru, bomba radioactivă umplea bolta cerului. Albul puternic se asemăna perfect cu așternuturile neatinse de 46 de zile, de pe paturile reci.
Pentru a-și încălzi picioarele, Ștefan își acoperea corpul cu firicele fierbinți de nisip. Tudor privea de la fereastra ce dădea spre locul în care fratele sau își expunea corpul soarelui. Plaja din estul terenului părea mult prea aproape de casa lor. Valurile se întindeau până aproape de ușa maronie, ușor crăpată.
Când Tudor își făcea curaj și ieșea din casă, sub privire razelor fierbinți, trebuia să caute locul unde se ascundea Ștefan. Dar astăzi îi văzu șuvițele blonde ieșind în evidenta, cu câteva nuanțe mai deschise decât cearceaful marii. Se așeză în fața lui.
-Ce te-a determinat să ieși din micul tău colț întunecat?, întrebă blondul băiat.
-Gândul ca aveai să te arzi de la... Atunci când făcu contact vizual cu ochii verzi ai fratelui sau pur și simplu se opri. Oricât de frumoasa ar fi fost culoare aceea de verde deschis, răceala lor tot se observa. Tocmai își deranjase fratele mai mare și știa ca nu avea cum sa scape ușor.
- Exact astăzi ți-ai găsit să îți faci griji? , zâmbi Ștefan.
Se ridica ușor, lăsând nisipul sa se scurgă de pe pieptul lui bronzat.
-În fine, continua el, aveam de gând să intru în apă în câteva minute. Își ridică privirea spre cer doar pentru a realiza ca soarele avea să apună curând.
Tudor stătea în genunchi, uimit. Fratele sau nici măcar nu încercase să îl insulte. Bineînțeles, nu îl deranja faptul că nu primea fraze urate și chinuitoare din partea lui. Sentimentul pe care îl primi de pe urma conversație lor era îngrijorare.
Intră în casa și merse direct spre frigider. Nimic. Doar un pachet de unt și două ouă leneveau pe ușa frigiderului. Privi prin rafturile atârnate pe pereți. Gustul delicios al unei pizza calde îi lăsa gura apa. Auzi ușa scârțâind, semn ca fratele sau își terminase mica baie.
- Ștefan ? Mie pofta de pizza.
Întâlni privirea mirată și amuzată a băiatului.
- Așa. Și ?
- Șiii... continua Tudor.
Isi lua haina si iesi din casa. Norii intunecati deja isi faceau dansul pe imensul cer. Intra in masina neagra si parasi alea necurata , cu speranta ca fratele sau nu avea nimic in plan . Glumele proaste ale fratelui sau ii lasara sechele . Majoritatea includeau animale si insecte a caror prezenta nu il faceau sa se simta foarte bine . Pentru orice eventualitate , se opri si lua o salata de cruditati special pentu a-si imbuna fratele.
Pe drum spre casa, nici nu se mai gandi la ce avea sa gasesca , special pentru al speria . Mirosul puternic al mancarii ii lua gandul. De mic fusese un iubitor de junk-food si ar manca in continuu . Noroc pentru el , arderile lui erau puternice .
Odata masina parcata , intra in casa si bineinteles , dupa un somn lung , se trezi cu multitudine de lacuste , patruland pe sub stratul de haine . Si asa peretii au fost pusi sub un alt strat de durere.
Mmmm ... Delicios . :)) -B.
RăspundețiȘtergere