Rugină

   

 Florence + The Machine - Breath Of Life

*Prezența Diavolului* 

acum 5-6 luni, la puțin după dispariția lui Mihai

      Dar mâinile încă îmi tremurau. Simțeam soarele cum se străduia să se ridice pe cer, dar noaptea îl copleșea. Corpul îmi este îngropat în gheață, pielea e albă lăsând picăturile sărate să se prelingă pe obrajii acum fără culoare. Fața ta îmi e blocată în minte. Vreau să dispari, vreau să mori și să te știu într-un mormânt, adâncit în pământ. Trebuie să fii departe de mine, trebuie să te țin cât mai departe de mine, să nu îți ating piele și să nu îți primesc buzele.

     Vântul însemnă sosirea norilor, iar aceștia reușesc mereu să acopere lumina soarelui. Momentele când soarele nu reușește să mă mângâie cu razele sale, simt cum totul dispare. Mintea mi se blochează, oprită ca un generator rămas fără curent. Luminițele din creierul meu se sting și corpul suferă consecințele. Nu mă pot mișca. Plămânii cedează rapid, sunetul bătăilor inimii dispar. Sunt o carcasă stricată pentru suflet. Viața dispare din corp. Dându-mi de înțeles ca tu ești soarele. 

     Simt că iarna îmi cuprinde viața. Este mereu frig și liniște. Ca și cum o o creatură e gata să mă înghită. Și doar amintirea ta reușește să învingă setea mea pentru tine. Pentru glumele tale, zâmbetul tău și săruturile tale.

   

     Totul era perfect în legătura cu tine, puneai în evidență personalitatea mea plină de defecte devastatoare. Eram doi poli opuși. Ne puteam apropia unul de altul dar niciodată mai mult de o secundă deoarece natura ne despărțea.Încă îmi amintesc cum fiecare clipă alături de tine mă încălzea, trimițând vara în corpul meu. Atât de multă căldură.

 

      Rămân și acum aceeași epavă de ieri, ruginind mai mult cu fiecare minut ce trece. Rămân singură și tristă pentru că am pierdut medalionul tău și cu el, ultimul lucru ce mă făcea să realizez că nu ești doar o născocire a minții mele.