Prezenta Diavolului V



     Mi-am mișcat ochii spre fereastră și am văzut ceața dimineții blocând lumina. Norii întunecați încă dominau cerul. Îndreptându-mă spre bucătărie l-am observat pe Mihai încă în balansoar, dormind. Pleoapele îi acopereau ochii căprui. M-am așezat pe bucățica de canapea liberă. L-am privit pentru câteva minute până când am întins mâna și i-am atins fața. Trecuseră luni întregi de când nu mai privisem fața lui atât de aproape. Îi crescuse barba, sprâncenele i se deschise și până și buzele erau mai pline, mai colorate. Am simțit un ghimpe în stomac, o durere plăcută. Simțeam vibrațiile țipătului pe care inima îl producea, urechile îmi țiuiau. Nu puteam să mă aplec. Nu aveam voie.
     - Da, Ema? își deschise ochii brusc, bucățile de ciocolată analizându-mă.
    Am sărit de pe canapeaua verde, întorcându-mă cu spatele la el. Am înaintat spre bucătărie și mi-am umplut un pahar cu apă. Odată ce paharul era gol am simțit cum mă liniștesc. Pașii săi se auzeau tare și limpede. Un val de adrenalină îmi cuprinse corpul în momentul în care am simțit căldura corpului său pe spatele meu. Inima îmi bătea cu putere. Împietrisem.
     Tensiunea crescu odată cu intrarea unui Cris nervos pe ușă. Fața încruntată, ochii albaștri purtau focuri în adâncul lor, iar pumnii încleștați stăteau pe lângă corp. Voiam să mă dau de sub căldura corpului lui Mihai. Dar nu reușeam. El rămânea acolo, lăsându-mă să mă topesc cu fiecare suflare caldă pe care mi-o transmitea pe piele.
      - Perfect, mormăi Cristian după care ieși exact de repede precum intrase.
     I-am simțit mâinile lui cum mi-au cuprins șoldurile și m-au întors. Încercam să îi evit privirea. Aveam să cedez dacă nu scăpam din capcana asta .
     - Em? Em, uita-te la mine, m-a rugat el, glasul său era ca o simfonie, sunetele acelea perfecte parcă se încleștau în jurul inimii mele, lăsând-o un ghem acoperit de sânge. Mi-am ridicat capul și cu ochii plini de lacrimi l-am întrebat:
       -Cum ai putut?
     Dar știam că ceva trebuia să intervină, să ne strice momentul ca ultima dată când am cerut răspunsuri. Haosul s-a așternut peste casa cu primul nostru sărut, acum mult timp. Siluetele acelea care l-au luat de lângă mine au dispăru odată cu ultimul strop de fericire din el. Am auzit vântul șuierând și geamurile trântindu-se. Ne-am despărțit, urmând sa închidem bucățile de sticlă ce erau în ramă.
    Am văzut deasupra pădurii ciori ce zburau în cerc. Fiecare dansând pentru ea, pentru natură. Bunica mea obișnuia să îmi spună povești despre ele. Zicea mereu cum că ciorile aduceau ghinion, erau simbolul morții, al sinistrului, tenebrelor și murdăriei. Reușeam mereu să le studiez în micile noastre plimbări prin pădure. Dar acum ca lupii au apărut, nu mai avem curajul să ne plimbăm .

    Ieșind toți trei pe ușa casei, am simțit mirosul de cadavru, greu și sufocant.
   - Oh Doamne! am  reușit să spun înainte să văd o siluetă acoperită în roșu , abia mișcându-se. Se sprijinea de un copac , ca și cum toată viața lui stătea în mâinile acelui copac.
   Am alergat spre el, ignorând strigătele băieților, gata să îl ajut. Eram aproape de el și de pădure. Nerăbdarea mă cuprinse de cum ieșisem din casă. L-am atins pe străin dar a fost prea târziu. Ochii strălucitori mă ochiseră. Eram o țintă imposibil de ratat.
   Ca o lașă, am luat mâna străinului și am început să alerg. Eram prea lenți, aveau să ne prindă. Pielea mea urma să fie sfâșiată de dinți puternici, de guri înfometate. Dar am reușit. L-am prins pe Cris de mâna și am intrat pe ușă. Odată ce ușa a fost închisă panica se răspândi printre noi. Am paralizat. O imagine neagră era în fața mea. Eram în stare de șoc. Nu îmi amintesc multe. Totul era acoperit de sânge și durere. Eram în șoc pentru că silueta nu era un străin. Era Cami.
 

Comentarii

  1. OH-MY-GOD cata tensiune si suspanssssss <3 Ma omori Cathy :) Genial, a meritat asteptarea. ACUM VREAU PARTEA A V-a !!!:)) Really, chiar abia astept continuarea. Esti incredibila sweety :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare