Camera cu visuri
Stau încremenită, pe un scaun ruginit, în camera cu visuri. Mă uit în jur privind trecutul, prezentul și viitorul. Trecutul îmi zâmbește trist, prezentul este calm, iar viitorul este umplut cu entuziasm. Camera cu visuri se află undeva în spatele mintii mele, cu ușa-i larg deschisă, cu tavanul pictat cu praf de stele și cu pereții mâzgâliți. Toate dorințele și plăcerile stau pitite între acești pereți vechi.
De când nu mi-am adus sufletul aici, au trecut ceasuri ce nu vor fi niciodată recuperate. Poate sufletul nu simte timpul, dar mintea îl cunoaște și nu îl poate învinge.
Cerul camerei este gol, odinioară fiind plin de acțiuni, iubiri și cerințe ce trebuiau îndeplinite. Mi-au căzut speranțele pe podeaua înghețată, au murit, iar acum îmi așteaptă mâinile să le strângă. Visurile căzute le adăpostesc în sertarul trecutului. Prezentul mă strânge în brațe, dându-mi putere, ridicându-mi trupul, forțându-mă să privesc viitorul în ochii nerăbdători.
Sufletu-mi plânge ignoranța, devastat de goliciunea încăperii. Și cu fiecare lacrimă se sparge în infinite fragmente ce strigă cu disperare către mine. Am rămas cu timpul ce-mi pare dușman, un suflet destrămat și cu o cameră pustie, fără urmă de dorință.
Este momentul în care undeva din coltul camerei strălucește ceva. O bucățică de speranță, bătrână, pregătită să își dea ultima suflare. Integrând-o în mine încep să lipesc la loc fragmentele sufletului meu, mulțumesc timpului că exist și camerei că e pregătită să o hrănesc cu visuri noi. Sunt gata sa renovez camera cu visuri.
Așa că dacă simți că ți-ai pierdut speranța, caut-o în sufletul tău, căci ea există. Nu lăsa răutatea exterioară să îți mânânce pasiunea. Dacă iți găsești pasiunea nu o lăsa să te omoare, ci permite-i să te ridice, să te crească și să te țină în viață.
Nu părăsi niciodată camera cu visuri, nu o lăsa să te aștepte, ci fugi acum spre ea, mâncând pământul și puneți visurile înapoi pe cer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu