Pur
Cenușa așezată pe plămânii tai ar putea omorâ un sat întreg. Întunericul din inima ta ar putea ține Pământul departe de lumina Soarelui luni întregi. Furia ascunsă în ochii tăi e mai puternică ca cea a Diavolului. Și toate astea pentru nimic.
Hai, iubito, uită putin de suferința altora. Găsește-ți câteva secunde de fericire pentru sufletul tău uitat. Ce aduni de nu poți vorbi? Împărtășește cu mine trecutul tău, gândurile tale, fanteziile ce le ascunzi.
Vor fi și așa lăsate să moara în camera de pe vechiul coridor întunecat. La prima ceață vei muri cu conștiința pătată de secrete inutile, ce nu îți aparțin. Vei plăti cu păcate.
Hai, iubito, sărută-ți mâinile agresate de vânt și ger, primește putin din afecțiunea mea.
Hai, iubito, dărâmă pereții ăștia ce ne despart și vino și fumează o țigara cu mine. Hai să ne acoperim plămânii cu cenușă și să ne înecăm cu fum.
Poți găsi în mine sufletul tău pereche. Nu acum, nu curând. Dar în timp poate vei învăța să mă iubești. Poate...Poate mă vei lăsa să te iubesc.
Pentru că ești rece și nehotărâtă, plină de principii și muzică fără suflet. Te ador așa cum ești, dar ma întreb cum te vei obișnui cu fericirea mea agasantă sau modul meu copilăros de a mă comporta.
Lasă-mă să te încălzesc și să te alint câteva minute.
Poate nu mă vrei, poate nu ai nevoie de mine...Dar cer cu disperare afecțiunea ochilor tai, liniștea cuvintelor sau zâmbetul tău cuceritor.
Îți promit să nu te încarc cu secrete și să nu te prezint demonilor. Nu, îi voi păstra în salonul albastru. E posibil sa îți mânânce fluturii ce se ascund în stomac. Așa că vino cu mine în frigul iernii să ne distrugem în foc. Poate el ne va spăla greșelile. Poate ne va și tine de cald...
Comentarii
Trimiteți un comentariu