Slăbiciune



Unde-mi sunt iubiții demoni? În ce colț al minții mele s-au ascuns? Ce vor să facă?
Ce e cu starea asta perfectă? 

Fiorul acela nu voia să îmi dea drumul. Mă hrăneam cu umbrele parfumate de amurg.
Se observau mici aburi mov ieșind din partea stângă a pieptului tău. Exact ca fumul de țigară ce parcă prinde viață imediat cum îl expiri. 

Degetele tale se plimbau pe gâtul meu, unghiile se scufundau în piele, iar tu mă priveai de parcă nu voiai să plec.
Știu ca ai o slăbiciune ce nu vrei să o arăți.

Vreau să îţi aflu slăbiciunile. Vreau să le păstrez pentru mine, nu vreau să le folosesc dar vreau să ştiu că totuşi nu eşti perfect, aşa cum te văd eu. 

Poate sunt eu prea trăsnită de durere şi de regrete, poate ai tu un drum pavat cu gânduri sincere, poate ar trebui să mă laşi să îţi umblu pe sub piele, dar mă tem. Mă tem că am sa umblu prea mult și am să îmi fac cuibușor în braţele tale şi am sa mă pierd odată cu timpul.

Şi dacă mă trezesc ciorile ce-mi cântă greşelile? Ce am să primesc de la ele în afară de ţipete înăbuşite în râsete? Ieşiţi odată, demoni ce-mi împletiți gandurile, duceţi-vă pe spatele ciorilor şi lăsaţi-mă să mă pierd in braţele siguranţei şi a iubirii pe care el mi le oferă


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare