Smulge-mi inima


      Tot corpul era îmi era acoperit cu un strat subțire de gheață. Gheață ce îmi ardea pielea lent și dureros. Ochii îmi sângerau după silueta fără chip. Copacii se aplecau, mângâindu-mi fața cu negrele lor crengi, aproape moarte.
      Ce mai rămăsese din mine cred că am văzut o singură dată într-un vis. Încercam să rostesc acele cuvinte dar mă opream, știind că făceam o greșeală. Oricum greșeam mereu, fără oprire.
      Fără haine, am intrat în lacul negru, acoperit de aburi. Mi-am adâncit mâna în piept pentru a îmi smulge inima. Degeaba...
     Am simțit luna privindu-mă dintr-o parte a cerului. Îmi zâmbea cu răutate, mâncându-mi orice fărâmă de viața. M-am lăsat spre fundul lacului, uitând de tot. Lăsând cât mai multe amintiri să dispară.
      Ce am pierdut în lac nu vreau să regăsesc. Doresc să uit tot ce nu mă lasă să dorm noaptea, îmi bântuie visele și mă face să plâng ore în șir.
      Dar mereu mă întorc și totuși nu renunț să sper că poate odată toate vor dispărea.

Comentarii

Postări populare