Prezenta Diavolului IV
Cerul era întunecat și acoperit de smoală. Simțeam frica și tensiunea ce pluteau în aer. Pădurea prinse o culoare de verde închis, menită să ascundă sub frunzele imense, creaturi flămânde. Era dimineața dar deja simțeam tensiunea și nerăbdarea ce veneau dinspre pădure. Am văzut mașina negra al lui Cris cum înainta rapid spre casă. În dimineața aceea vorbea la telefon cu cineva. Părea nervos și vorbea cu un ton gros și rapid. A trecut pe lângă mine ca o furtună.
Ușa s-a deschis și l-am văzut pe Mihai cum s-a așezat pe balansoar, lângă mine. Prezența lui îmi dădea fiori. Mi-am întors capul și l-am studiat. Ochii căprui , părul șaten , buzele subțiri... Mi-a prins privirea, dând din cap întrebător.
-E totul ok? ma întrebă el în timp ce își schimbă privirea spre Cris.
Dimineața aia nu cred că aveam să o uit niciodată. Următoarele ore aveau să fie catastrofale. Dar nu știam încă de ce, nu puteam să îmi dau seama de nimic. Simțeam tensiunea și nerăbdarea ce veneau dinspre pădure și nici unul dintre noi nu știam că ziua aceea avea să ne afecteze pe toți.
Ce ma enervezi ca nu ai scirs mai mult:P ... ma lasi mereu in suspans :). Oricum , nu cred ca mai e nevoie sa iti spun cat de geniala esti , pentru ca sunt sigura ca deja stii ;)
RăspundețiȘtergereps.: Hai cu continuarea:))