Prezenta Diavolului II

     Florence + The Machine - Leave My Body

       Coborând treptele reci, mi-am scos părul de sub eșarfa subțire și murdara. Lumina soarelui ce murea îmi intra în ochi. I-am acoperit cu brațul până am ajuns la baza treptelor, unde lumina era deja stopată de coroanele înalte ale copacilor. Am cercetat curtea, fiind atentă la fiecare detaliu, încercând să aflu de unde venise bufnitura. Sunetul râului pierdut în pădurea deasă abia se mai auzea. Aveam bocancii maronii în picioare și ezitând, m-am gândit să urc până pe dealul îngropat în cenușă, dar o a doua bufnitură mă opri. În spatele casei, el, tăia lemne. Când mă văzu, lăsă toporul lângă corp, cu lama strălucind mult prea puternic. Se opri în fața mea, după care ridică o buturugă veche. O puse peste o alta și o lovi cu toporul. Am început să mă îndepărtez ușor și silențios.

       - Da, Ema? Cu ce ocazie prin prezența mea?, întrebă el sarcastic.

       - Fără să vreau. Eram doar curioasă cine face atâta zgomot la ora asta.

       - Ce ora ? Șase?, și ridicându-și ochii căprui mă săgetă cu privirea.

       - Știi foarte bine că nu ar trebui să fim afară, acum.

        Încruntat, se opri brusc, lăsând toporul să cadă cu o bufnitură puternică.

        -Atunci ce faci aici?, mă întrebă cu un zâmbet ascuns după buzele lui roșiatice și subțiri.

       Ezitând, m-am apropiat de el, încet, cu multă atenție, fără a executa mișcări bruște. I-am ridicat brațul acoperit de cicatricile rozalii și le-am examinat pentru ceva timp. Cu arătătorul, am trasat linii peste liniile deja desenate pe pielea lui cafenie.

        -Ai spus că vrei să vorbim, i-am spus încet.

      Lumina deja începea să dispară, iar pulsul îmi creștea. Cămașa din materialul subțire a fost furată de vântul obraznic ce ne intra prin haine. Eram practic goi în fața lui. Am vrut să alerg după bucata de material transparent, dar în loc, mi-am încleștat pumnul cu o bucată din tricoul lui negru. M-am desprins rapid de el văzând că azi nu îmi voi primi răspunsurile.

       - Ar trebui să intrăm în casă, i-am șoptit.

       - Ia-o înainte, trebuie să duc lemnele în hambar, spuse el și fără a se uita spre mine își continuă de lucru cu lemnele.

       Am înconjurat casa, pentru a intra prin spate. Bucătăria se vedea dincolo de geamul ușii. Am apăsat clanța dar ușa tot închisă ramase. Trăgând de clanță încă de două ori, m-am lăsat bătută. M-am întors numai pentru al vedea pe el cum venea dinspre hambarul verde.

      - Mihai? Ai încuiat tu ușa azi ?

       L-am văzut cum se încruntă și apoi răspunse :

      - Nu. Poate Cris. Haide, să mergem prin față, înainte să se întunece de tot.

     M-am întors brusc, izbindu-mă în el. Am început să râd în timp ce îmi ceream scuze dar fața lui tot serioasă rămase. Mi-am mușcat buza inferioară. "Mihai, ce ți s-a întâmplat?".