Ochi striviti de sentimente ucigatoare

*Prezenta Diavolului*

Two Feet - I Feel Like I'm Drowning

după două zile

    Citeai. Te urmăream de jumătate de oră cum nu te mișcai și mă întrebam cum îți rezistă mușchii. Am început să mă mișc ușor prin camera, sperând să nu îți atrag atenția, sa nu îți întâlnesc orbitoarele bile întunecate ce îți pătrundeau în craniu. Mirosul de fum a umplut treptat camera, dându-mi de înțeles că n-ai renunțat la acest obicei cancerigen. Te-aș fi putut scoate din minți dacă îți spuneam ceva, dar nefiind sigură cum aveai să reacționezi, am tăcut. Nu te mai recunoșteam. Nu mai știam ce îți place, ce suporți, ce urăști. Eram doi străini în aceeași cameră tăcuta și mult prea luminată. Doua inimi ce deși se sincronizau, nu se puteau regăsi. 

    Nimic. Nu vedeam nimic pe chipul lui angelic.  Stăteai acolo cu romanul tău polițist pe picioare, privind spre fereastra. Nefiind atentă, ne-am ciocnit privirile. Am împietrit. Nu puteam să mă mișc. Chinuindu-mă să ies din starea parcă de hipnoză, l-am observat ridicîdu-se și apropiindu-se prea mult pentru gustul meu. Ochii îi erau condimentați cu emoții.

     -Trebuie să vorbim. Despre ce s-a întâmplat, spuse Mihai cu glas sacadat.

     Norocul meu a fost că scumpa de Cami tocmai trecuse pragul cu un aparat foto în mână. Am văzut lumina orbitoare și am auzit fâșâitul enervant.

    -Încă nu v-ați reglat conturile? a întrebat ea, ușor surprinsa. Ei bine, mai bine v-ați grăbi. Em, Cris te așteaptă în fața casei. M-ai bine nu l-ai lăsa să aștepte, azi dimineață era destul de nervos. Și zâmbind obraznic, ieși din cameră, trântind ușa de lemn după ea.

   M-am făcut nevăzuta din camera în câteva secunde.