Buze pierdute


*Prezenta Diavolului*
  acum 5 luni

    Camera se cufundă într-o lumină albastră, mai grea cu fiecare minut. Chinuindu-mă și mai tare, aștept în fața ferestrei murdare, privind cum noaptea învăluie fiecare centimetru de pământ rămas. Văd umbre ivindu-se de nicăieri. Câte una aici, alta acolo. La început apărând rar, după care parcă prinzând curaj, înconjoară casa. Mă îndepărtez în liniște de fereastră, inima bubuindu-mi în piept și mâinile tremurându-mi. Un obiect se sparge brusc, atrăgându-mi atenția. Bucătăria era vizitată, se pare.
    -Cami? întreb speriată. Cami, tu ești?
   Deschid ușa și îmi dau seama că el e aici. Îi văd spatele acoperit de o bucată de material negru. Uzualii lui blugi rupți și pătați de ulei au fost înlocuiți. Alături de el îl observ pe Cristian, aplecat spre pământ. Parchetul scârțâie de durere sub greutatea corpului meu, iar el se întoarce spre mine, cu un pumn plin de cioburi. 
    -Îmi cer scuze ... am fost neîndemânatic. Sper că nu te-am trezit, șoptește Cris.
     Mihai stă sprijinit de masă, ochii-i căprui scoțând în evidenta cearcănele ce îi întunecă chipul.
    Mă uit la el uimită, dar totuși bucuroasă. E evident ca el va trebui să strângă după Cris.
    Nesigură de ce urmează să spun, mă apropii de cele două trupuri, dar privesc pe fereastra.
    -Nu. Nu dormeam, spun cu voce răgușită.
    Umbrele nu se mișcau , priveau spre noi, golindu-ne mințile, spălându-le.
    -Nu-ți face griji. Nu pot intra, spune repede Cristian, mușcându-și buza.
   Întorc privirea către Mihai când aud cioburile trântindu-se pe fundul coșului de gunoi. Ochii-i zboară peste chipul meu. Urăsc sentimentul acesta. Vreau sa îl sărut, dar e personajul rău. Ma apropii, dar renunț, știind că dacă îi găsesc buzele, nu le voi mai da drumul. Dar a trecut prea mult timp de când nu l-am mai văzut. După tot ce s-a întâmplat tot mi-a fost dor de el.
  -Bine ați venit acasă , băieți! răsună vocea lui Cami. Iese de pe hol și îi ia în brațe. Ard în flăcări văzându-i acolo pe toți trei, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
   Pufnesc și intru înapoi în camera mea, trântind ușa în urma mea. "S-a întors acasă, dar nu pentru tine." îmi șoptește o voce în cap.

Comentarii

Postări populare