Prezenta diavolului I

Fleurie - Sirens

 cu 6 luni in urma

      Îmi simt pieptul zdrobit. Durerea mă înconjoară din toate părțile. Aud sirenele cum țipă, aud valurile împiedicându-se de mal, pescărușii înecându-se în aer și vocea ta ce nu îmi dă pace. Nu vreau sa adorm. Îmi este frică de întunericul ce mă va cuprinde, ce îmi va lua sufletul, ce mă va omorî... Am tot încercat să îmi distrag șirul gândurilor în locuri pline de bunăstare și liniște, dar sunt atât de departe încât simt că sunt mai departe ca luna. Cerul e plin de purici albi. Dacă aș putea să îi număr...

       - Mă ..doare, reușesc să șoptesc pentru că gâtul mi-e uscat, ca un lac în plină secetă.

    Aud un bâzâit ușor, plin de răutăți. "A plecat.", "Nu ești destul pentru el", "Nu te-a iubit niciodată". Cuvinte pe care nu le pot memora și  nu înțeleg ce vrei să spui. Ești prea departe. Și fâșâitul valurilor. Nu îmi mai dau seama care ești tu și care sunt ele. Unde ți-e vocea calmă și ușor răgușită? Țipi în urechile mele. Sunt trează, nu plec nicăieri. O să încerc să rămân trează, atât timp cât mă vei ține de mână. Simt ceva pe piept. Dumnezeule! Durerea atroce nu îmi dă drumul. Nu mă pot mișca. Nu îmi simt picioarele. Da-te jos de pe mine! Ma omori! 

   Dar nu pot țipa. Pot doar să mă gândesc la cele mai înfiorătoare moduri prin care am să mor. Lent și dureros. Știu ce urmează. Voci. Le recunosc pe toate, pentru ca strigă în disperare în apropierea mea. Una mai aproape ca alta. Am identificat șapte persoane pana acum, dar sunt sigură că restul doar stau în tăcere, îngrozite. Pescărușii îmi cântă un cântec trist și asurzitor.

      -Unde e?, șoptesc.  

       Te vad, Cami. Mi-a revenit vederea. Dar nu îl văd pe el. Unde e? 

     -Îl vom găsi, Em! Cris s-a dus după el. Îl vom găsi! Îți promit, dar stai cu mine. O. K? Nu închide ochii!

     Și brusc îmi dau seama că de fapt nu e durerea fizică cea care mă omoară. Ci gândul că am fost trădată.