Complexitatea timpului
Ție îți plac mâncărurile sănătoase pe când eu nu am nici o reținere din a mânca junk-food, asa cum mai nou și românii au început să o numească. Dacă începem să vorbim, dăm dintr-un subiect în altul. Mereu evităm anumite lucruri, niciodată nu ajungem la noi. Poveștile noastre stau ascunse undeva departe de urechile, ochii sau mințile noastre. Eu o țin pe a mea într-o cutie veche, pe când a ta nici nu știu dacă există. Timpul trece așa de repede pe lângă noi încât ziua de azi nu știu exact cât durează. Pentru noi „azi” este până când ne săturăm și începem o altă zi. Nu sunt cele douăzeci și patru de ore, șaizeci de minute sau alte zeci de secunde. Nopțile fac parte din zi, moda se schimbă, noi rămânem la fel. Ne vedem prea des pentru a ne da seama de schimbările care se petrec chiar sub nasul nostru. Pe diferitele bucăți de mobilă, mucegaiul și praful se depun, oricât de mult am încerca să le curățăm. Telefonul sună atât de rar încât de fiecare dată tresărim. Părinții la un moment dat au încetat să mai sune și prieteniile s-au pierdut.
Într-o zi mi-am dat seama că, deși parcă timpul îl reglăm noi, ne-a dovedit că e mult mai puternic și m-a făcut să realizez că începem și noi sa îmbătrânim. Pentru mine erai la fel de frumos și mereu aveai să fii. Îmbătrânim împreună și chiar dacă aș putea să schimb ceva, nu aș modifica nimic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu