Entitate




     Mi-am pierdut sufletul. Cred că e rătăcit pe undeva prin mintea ta. Inima a fugit și ea în corpul tău. Iar conștiința? Nici nu știu pe unde e.

     Mi-ai fumat creierul și acum știi ce gândesc.
Vezi dealul ăla acoperit de umbre? Du-mă la el și lasă-mă să îmbătrânesc acolo alături de copacii amorțiți de vânt și ploi. M-am pierdut complet în tine. Nu mă regăsesc în filmul meu preferat, nici în cărți, nici în cântece sau anotimpuri. Cumva m-ai strâns din toate părțile unde mi-am lăsat bucăți din suflet. Cum le-ai găsit?
   
    Credeam că e un joc. Dar e înspăimântător cât de serios poate fi. Ne-am pus secretele, sentimentele și dorințele pe o tavă aflată între noi. Amândoi putem lua absolut tot ce dorim de acolo. Să analizăm, să vorbim dar să ținem minte: nu avem voie să le luăm cu noi. Trebuie puse înapoi pe tavă, în siguranță, departe de ochii lumii.
     
    Spre deosebire de mine, ești dinamic. Te schimbi prin fiecare privire aruncată spre orizont, te decizi pe moment care este următoarea ta mișcare și ai grijă de tot ce se întâmplă în jur. Cum faci asta? Tu, suflet blând și neatins de răutate, cum reușești să îți păstrezi inocența?
   
    După ceva timp ți-am găsit locul. Spre deosebire de alții, de vei deveni demon, nu te voi închide undeva prin minte, ci te voi lăsa să îmi umbli prin corp. Îți voi lăsa cale deschisă spre tot ce însemn eu, fie că vei rămâne uman sau te vei transforma și tu într-o pereche de copite roșii ce îmi vor răsuna în cap.
    Dar tu, iubite, mă vei păstra sau mă vei închide în cutiuța neagră a minții tale?
 
 

Comentarii

Postări populare